Deportaţi în Bărăgan

Filmul „Deportaţi în Bărăgan. Amintiri din Siberia românească”[1], realizat de Claudia Florentina Dobre şi Valeriu Antonovici[2], retrasează operaţiunea din 1951 de deportare a bănătenilor, prin intermediul istoriei orale, oferind ocazia copiilor de atunci să-şi depene tristele amintirile. Acum ne este clar că autorităţile comuniste române au aplicat de fapt ad literam matricea (de)formatoare a comunismului sovietic, iar în acest proces şi-au avut locul nu numai sutele de mii de arestați care au înfundat Gulagul românesc (în mod similar Canalul Marea Albă-Marea Baltică atât de lăudat de Maxim Gorki a fost imitat fidel în Dobrogea românească) dar şi deportarea, iniţial a etnicilor germani, direct în URSS, iar apoi, în timpul paranoiei anti-titoiste şi a unui număr de aproximativ 40.000 de oameni (marea majoritate români, fie bănăţeni get beget, fie bucovineni sau basarabeni fugiţi din calea Armatei Roşii, dar şi etnici germani, iugoslavi, aromâni, maghiari) care au avut ghinionul să locuiască în satele aflate în apropierea graniţei româno-iugoslave. Elemente nesigure care, în logica pervertită a stalinismului, ar fi putut „periclita” siguranţa trupelor româno-sovietice în cazul unui război cu fostul frate rebel, Iugoslavia titoistă.
Tipic stalinistă era şi metoda de operare a trupelor comuniste (indiferent dacă erau sovietice, mai ales trupele NKVD sau ale Armatei Populare Române): garniturile de bou-vagoane aduse din timp, satele înconjurate cu soldaţi înarmaţi cu muniţie de război postaţi din 50 în 50 de metri, oferirea unui interval de 1-2 ore pentru ca familiile condamnate să-şi strângă calabalâcul (dar ce poate fi împachetat pentru o călătorie în necunoscut, de către o familie numeroasă, cum erau cele din mediul rural românesc acum 60 de ani, în doar două ore?), îmbarcarea în vagoane de animale şi călătoria. Exista frica foarte reală de a fi deportaţi direct în Siberia.
După mai multe zile de mers cu trenul („eram păziţi de parcă eram criminali de război”) au fost debarcaţi direct în Bărăgan, indicându-li-se nişte ţăruşi unde trebuiau să-şi ridice casele (din chirpici). Şocul nu avea cum să nu fie uriaş: să fii scos din casa ta şi aruncat în mijloculul unei câmpii aride, fără acoperiş deasupra capului, cu copii mici, nu poate fi uşor! Exact la fel făcuseră sovieticii cu milioanele de deportaţi de unde şi o rată a mortalităţii uriaşă şi chiar recurgearea la canibalism (vezi Nicolas Werth-Insula canibalilor). Dar ce-şi aduc aminte bătrânii de azi, copiii de atunci? Ceea ce şi-ar aduce aminte şi copiii bucovineni, basarabeni, lituanieni, ucrainieni deportaţi pe malurile Eniseiului, la Vorkuta sau Kazahstan: „mie mi-a fost întotdeauna frig şi foame” (ideea definitorie a comunismului universal), ”nici măcar sicrie nu au fost la început”, apa le era adusă direct din braţul Borcea, cu cisternele, iar oamenii se băteau pentru ea. Foamea era o prezenţă constantă, chinuitoare, foamea fiind de altfel un alt element de bază al comunismului mondial. Copiii de atunci se bucurau când mâncau o bucată de pâine udă cu zahar, un cubuleţ de gem, mămăligă cu marmeladă, căci mesele obişnuite constau în ciorbe de urzici, arpacaş. Dintr-un ou o mamă hrănea doi copii.

Spellbound

Spellbound este penultimul film pe care Hitchcock il face pentru producatorul David Selznick (Gone with the Wind, Rebecca) in anul 1945, la reintoarcerea in America dupa o scurta sedere in Anglia in ultimii ani ai razboiului. Ca intriga, filmul are o structura clasic hitchcockiana – o poveste de dragoste in care eroina principala care este medic psihiatru (Ingrid Bergman) se indragosteste la prima vedere de noul sef al clinicii in care lucreaza (Gregory Peck) si, atunci cand acesta este acuzat de crima, il va apara impotriva tuturor aparentelor si a logicilor care nu apartin femeilor indragostite. Temele principale ale visului si memoriei pierdute si regasite pot fi identificate in multe alte filme ale lui Hitchcock, dar aici scenaristii au ales sa pluteasca pe valul psihanalizei, totul capatand o nuanta pseudo-stiintifica. A rezultat un scenariu cu multe lacune de logica si dialoguri care au capatatat cu timpul nuanta comica adaugata comicului natural al actorului Michael Chekhov care joaca rolul secundar un fel de Freud cu accent rusesc.
Mana maestrului incepe sa se simta in tratarea temei visului. Daca in alte filme ale lui Hitchcock atmosfera hipnotica invaluie intreaga actiune, aici visul are frontiere clar delimitate, plasat fiind in miezul filmului si constituind si cheia actiunii. Hitchcock l-a ales pe Salvador Dali pentru a crea aceasta scena si de aici a rezultat un triunghi cinematografic Selznick – Hitchcock – Dali, care nu a functionat in sincronicitate perfecta.

Hitchcock desigur cunostea palmaresul cinematografic al lui Dali, in schimb Selznick ma indoiesc ca vazuse ”Un chien andalou”, dar numele lui Dali ii pica bine pentru faima. Si totusi cand Dali a adus o scena de 20 de minute cu multe elemente extreme (Ingrid Bergman acoperita de furnici, etc.!), Selznick si-a exercitat prerogativele de producator si a cenzurat si scurtat considerabil scena. Hitchcock pretinde ca nu a regizat versiunea finala, dar a acceptat includerea ei in film si, asa cum a iesit, este o scena clasica si faimoasa, cu o certa tenta supra-realista.
In cartea sa de dialoguri cu Hitchcock, François Truffaut este destul de sever cu acest film. Parerea mea este ca exagereaza si ca Hitchcock insusi a iubit acest film mai mult decat o parte din spectatorii sau chiar admiratorii sai. Filmul are destule rateuri – dialoguri firave, o alta scena cheie – cea de la schi – complet ratata tehnic, dar si scene splendide precum cea a sarutului, urmata de deschiderea succesiva a unui sir de usi care extind treptat adancimea campului vizual intr-o metafora cinematografica extraordinara.

Ingrid Bergman este absolut radianta, mai mult decat in orice alt rol cu tenta romantica in care am vazut-o in filmele acelei epoci. Gregory Peck poate ca nu reuseste sa justifice total interesul lui Bergman, dar nu cred ca este complet mis-distribuit cum considera unii critici, din contra, are ceva din angoasa si nesiguranta barbatilor eroi ai lui Hitchcock care asteapta salvarea din partea cavalerei devotate. Hitchcock salveaza, dupa parerea mea, un scenariu care ar fi putut fi un dezastru total, aducandu-l cu oarecare efort la nivelul filmelor relevante din orice retrospectiva a sa.

Va, vis et deviens

Cineast francez nascut in Romania, Radu Mihăileanu este genul de regizor care realizează filme pe placul tuturor categoriilor de spectatori. „Sunt un cineast de stânga, iubit de publicul larg, pentru că vorbesc despre valori simple, cum ar fi prietenia, solidaritatea, tandreţea, demnitatea umană”, mărturiseşte regizorul publicaţiei franceze Liberation. Mihăileanu debutează în lungmetraj cu filmul Trahir (1993), reușind să devină un premiat frecvent al festivalurilor internaționale de film.
Trăsătura comună a filmelor lui Mihăileanu este amestecul dramei cu umorul descoperit la fiecare pas, în cele mai neașteptate situații. „Comedia nu are sens decât pe fond de tragedie, ca şi în viaţă”, subliniază regizorul.
Va, vis et deviens este o dramă, presărată bineînțeles cu momente de umor, care urmărește drumul parcurs de evreii etiopieni din țara lor, unde erau persecutați, până în Sudan, de unde autoritățile israeliene urmau să-i transporte direct în țara mamă – Israel. Poporul avea să fie încă o dată recunoscut și reîntregit. Cu o seară înainte de plecarea transportului însă, un copil evreu, Schlomo, moare în brațele mamei. Locul acestuia este luat de un băiat creștin a cărui mamă îi dă un singur sfat înainte de despărțire: Va, vis et deviens. Aceasta este condiția reîntoarcerii la mama naturală.
Urmarea acestei întâmplări este greu de imaginat și de suportat pentru un copil de 9 ani. Ajunși în Israel, mama evreică trebuie să demonstreze că Schlomo este băiatul ei; o dată acest lucru efectuat, femeia moare cerându-i lui Schlomo să nu divulge niciodată adevărul. Rămas singur și pretinzând că este altcineva, Schlomo este adoptat de către o familie frumoasă, care luptă și susține integrarea și acceptarea în cadrul comunității israeliene a evreilor etiopieni, numiți și Falashas, descendenți ai reginei din Saba și ai regelui Solomon. Așadar, Schlomo primește protecție și iubire din partea unor oameni care nici măcar nu erau evrei, religia și credința nefiind pentru ei o necesitate. Totuși, dragostea pentru mama lăsată în tabăra refugiaților din Etiopia și lupta continuă pentru păstrarea identității sunt lucruri care îl vor măcina toată viața. Filmul ne prezintă încercările prin care trece de-a lungul copilăriei și tinereții sale, regizorul combinând lupta interioară cu cea exterioară, purtată pe mai multe fronturi: în cadrul comunității evreiești, în familie, la școală, în societate. Israelul devine în curând un câmp de luptă din cauza evreilor Falashas, originea lor nu este recunoscută de autoritatile religioase, acceptarea lor în societatea israeliană este dificila, evreii de culoare aflându-se din nou fără teritoriu și identitate. Schlomo, pe de altă parte, încearcă, ajutat de rabinul venit o dată cu el din Etiopia și care îi cunoaște adevărata origine, să reia legătura cu mama lui naturală și să înțeleagă tainele credinței evreiești.

Îndrăgostit fiind de o fata evreică, de culoare albă, Schlomo încearcă să câștige respectul tatălui fetei, participând la un concurs de interpretare a Bibliei, în care complexitatea gândirii acestui băiat, aflat într-o continuă căutare, se reliefează prin abordarea unei probleme de importanță majoră: care este culoarea primului om, Adam, și care este originea oamenilor de culoare neagră? Răspunsul pare să fie foarte simplu și se află la îndemâna oricui vrea să audă: culoarea primului om este roșie căci a fost creat din lut, de aici rezultând de asemenea și culorile celelalte, alb și negru.
Ajuns la vârsta la care nici măcar capul familiei nu mai are puterea să îngrădească pornirile de răzvrătire ale fiului adoptat, Schlomo pornește alături de prietena și soția lui, pe un ultim drum, acela al regăsirii și vindecării. Va reuși Schlomo să-și revadă mama acum, după ce a plecat, a trăit și în sfârșit a devenit? Acum, că a înțeles sensul acestor cuvinte, îi va permite providența să o găsească în viață pe cea căreia îi datorează totul?

Este greu să analizezi într-o recenzie de film o poveste care cumulează nenumărate idei, întâmplări, acțiuni din istorie care au influențat indivizi și popoare. Ca întotdeauna, Mihăileanu alege o temă de importanță istorică, operațiunea Moise de data aceasta, acțiune întreprinsă de guvernul israelian și cel american, din noiembrie 1984 până în ianuarie 1985, când s-a încercat transportarea evreilor etiopieni, persecutați de regimul etiopian, din propria țară în Sudan, și apoi în Israel. Totuși, în taberele de refugiați se găseau atât evrei, cât și creștini sau musulmani, ceea ce oferă posibilitatea regizorului de a insera această poveste în contextul problemei evreiești.
De asemenea, filmul este o bază solidă pe fondul căreia se prezintă mai multe etnii, iar scopul prim este găsirea identității naționale. Dificultatea întâlnită de persoane în momentul în care sunt îndepărtate de comunitatea lor este evidențiată pe tot parcursul filmului, Mihăileanu afirmând într-un interviu pentru ziarul Adevărul că filmele lui sunt o combinație între povești reale auzite în călătoriile lui prin lumea întreagă și propriile sentimente. În acest caz vorbim bineînțeles de greutățile întâmpinate de tânărul Mihăileanu, care la vârsta de 20 de ani a plecat în Israel și de acolo la Paris, pentru a fugi de regimul comunist din România.
Povestea lui Mihăileanu este una universal valabilă, faptul că acțiunea a avut loc în 1985 nefiind un obstacol în fața actualității ideii. Rasismul și problemele legate de identitatea națională constituie și astăzi o problemă internațională, iar sentimentul de neapartenență la o comunitate cred că se mai află încă în sufletele multor oameni. Filmul are putere de seducție, combinând cu delicatețe simboluri care ajută la înțelegerea semnificației poveștii.
Mihăileanu ne oferă o viziune originală asupra vieții, filmul fiind impregnat cu ideile și sentimentele regizorului. Regizorul nu a realizat multe filme până în acest moment, însă toate creațiile lui sunt ode aduse vieții și raportului fericire-tristețe care ne ghidează vietile. Importanța cunoașterii identității naționale pare să fie primordială în dezvoltarea unei persoane, iar toleranța in abordarea diferențelor este modalitatea de a diminua conflictele. Profesorul Theodoru Ghiondea este de părere că nu toleranța este necesară încetării conflictelor, ci dragostea, deoarece însuși Iisus ne cere să ne iubim aproapele, nu să-l tolerăm. Ceea ce este adevărat, dar în condițiile în care ne aflăm atât de departe de dragoste, măcar toleranței să-i oferim posibilitatea să se manifeste.
Povestirea este narată prin prisma copilului, adolescentului și adultului Schlomo, această modalitate susținând dramatismul poveștii. Spectatorul are senzația că stă lângă protagonist și ia parte la acțiune într-un mod subiectiv, din punctul de vedere al personajului. Totuși aceste scene se combină cu scenele obiective în care personajul principal devine participant al acțiunii, iar camera nu este decât un observator necunoscut pentru protagonist. Aceste combinări creează senzația intimității în atmosfera scenei, facilitând identificarea cu personajul Schlomo.
Personajele sunt caracterizate direct, prin prisma analizei făcute de Schlomo, dar și indirect prin acțiunile lor. Personajul principal, Schlomo, este prezentat spectatorilor pe parcursul a trei perioade: copilul interpretat de Moshe Agazai, adolescentul Moshe Abebe și adultul Sirak M. Sabahat. Fiecare actor în parte a reușit să-și atragă susținerea spectatorilor, pentru puritatea și profunzimea cu care au reușit să evidențieze sentimentele specifice fiecărei perioade în parte.

Îi remarcăm de asemenea pe Roschdy Zem în rolul tatălui adoptiv, Yaël Abecassis în rolul mamei adoptive, persoana care a reușit mereu să-l înțeleagă și să-l susțină în ciuda faptului că inițial a fost împotriva adopției, Roni Hadar în rolul Sarei, prietena și viitoarea soției a lui Schlomo, Rami Danon în rolul lui Papy, bunicul pe care nu l-a avut niciodată în Etiopia, dar și pe Yitzhak Edgar în rolul mentorului și prietenului lui Schlomo, cel ce l-a ajutat să devină pentru a porni în căutarea mamei.
Mihăileanu are darul și inteligența de a acționa ca un lider, reușind să-și apropie colaboratorii și de a-și forma o echipă pentru a livra produsul final, un produs cu putere magică atât asupra regizorului, cât și asupra spectatorilor. O poveste care oferă spectatorilor informații despre istorie și despre problemele de importanță internațională, o poveste în care ar fi imposibil să ne regăsim fără ajutorul maestrului care ne oferă simboluri pentru a ne ghida în această lume, care pare atât de îndepărtată de viața noastră de zi cu zi și totuși atât de aproape prin universalitatea ideilor transpuse. Și dacă nu sunteți încă convinși că acest film merită vizionat, atunci poate premiul Cesar pentru scenariu sau premiile audienței la Berlin și Vancouver vă vor convinge.

Babettes gæstebud

Dramă daneză produsă în 1987, Babette’s Feast este o ecranizare a nuvelei scrise de Isak Dinesen (cunoscută și sub numele de Karen Blixen – scriitoare daneză ce s-a situat pe poziția a treia în cursa pentru Nobelul pentru literatură în anul 1961), ecranizare realizată de Gabriel Axel, regizor danez ce a reușit să aducă țării sale primul Oscar, la categoria cel mai bun film străin.
Acțiunea filmului are loc pe coasta de vest a Danemarcei, o zonă cu o vreme agitată și misterioasă, undeva în secolul al XIX-lea, într-o congregație în care tatăl a două fete extraordinar de frumoase – Martine (Birgitte Federspiel) și Philippa (Bodil Kjer) își formează propria sectă creștină, cu reguli austere și principii solide. Frumusețea celor două fete, precum și talentele înnăscute, atrag admiratori și pețitori, însă religiozitatea le îndeamnă să refuze atât pe ofițerul de cavalerie, Lorens Löwenhielm (Jarl Kulle), cât și pe cântărețul de operă Achille Papin (Jean-Philippe Lafont), care ar fi dorit să o ia pe Philippa la Paris.
35 de ani mai târziu, la ușa celor două domnișoare bătrâne, continuatoare a operei tatălui decedat, apare Babette Hersant (Stéphane Audran), cu o scrisoare din partea fostului admirator Papin, care explică că Babette este o refugiată a revoluției de la Paris și o recomandă pe post de menajeră în casa fetelor. Odată acceptată, Babette se integrează destul de repede în comunitate, singura legătură cu Parisul rămânând un bilet de loterie, reînnoit în fiecare an de un prieten. Surpriza apare când Babette chiar câștigă 10.000 franci și decide să organizeze festinul pentru comemorarea celor o sută de ani pe care i-ar fi împlinit tatăl fetelor dacă ar fi trăit.
Povestea are un farmec aparte, iar tehnica regizorală o susține pe tot parcursul filmului. Povestea este narată de o voce de femeie ce urmărește cu tristețe și resemnare întreaga acțiune, spectatorul așteptându-se ca în orice moment să se întâmple ceva rău. Acest sentiment este susținut și de imaginile gri, pline de ceață și ploaie, indicii eterne ale unor apropiate nenorociri. De asemenea, congregația și religia practicată de membrii ei este austeră până în măduva oaselor, caracterizată de puritanism, una dintre particularități fiind suprimarea plăcerilor oferite de arta culinară.
Masa oferită de Babette transmite mai multe mesaje. În primul rând este o dorință personală pentru a mulțumi gazdelor pentru ajutorul oferit de-a lungul celor 14 ani. Apoi se face referire la puterea deținută de gastronomie în relațiile dintre oameni, unul dintre rezultatele festinului fiind depășirea anumitor nemulțumiri și reinstaurarea păcii între membrii congregației. Povestea evidențiază, de asemenea, lupta ce se dă în sufletul unui puritan când se află în fața unui „păcat”, precum și reînnoirea ce ar trebui practicată de fiecare religie, deoarece o credință învechită, ce nu se adaptează schimbărilor civilizației, riscă să rămână fără adepți.
Festinul de la finalul filmului este o încântare pentru ochii spectatorului, invitații făcând cu greu față minunățiilor ce le sunt servite. Iar pactul prin care nimeni nu trebuia să vorbească despre deliciul preparatelor servite este rupt de către invitatul de onoare, fostul pețitor al Martinei, acum general pensionat, deoarece acesta era singurul care știa să elogieze toate acele bucate, pe care, afirmă el, o singură persoană ar ști să le gătească cu o asemenea măiestrie și anume, bucătarul de la faimosul restaurant din Paris, Café Anglais. Acesta este punctul culminant în care spectatorului, dar și congregației, li se dezvăluie adevărul despre această femeie, Babette, care era atât de diferită, cochetă, inteligentă și manierată, o persoană ce nu se integra deloc în peisaj, dar care a reușit să-și câștige respectul prin inteligența și puterea de a se integra într-o comunitate arhaică.

Stéphane Audran (câștigătoare a două premii Bafta) în rolul lui Babette este o încântare pentru ochii spectatorilor. Frumusețea ei se distinge imediat în sătucul danez, locuit de oameni cu fețe înăsprite de condițiile vitrege de viață. Personajul ei este unul puternic, îndărătnic, mândru, dar și inteligent, această trăsătură ajutând-o să reziste timp îndelungat departe de frenezia Parisului. Stilul interpretativ rece, distant o ajută să transpună cu succes aceste trăsături în persoana lui Babette. Prestanțe încântătoare au oferit de asemenea Bodil Kjer și Birgitte Federspiel, în rolul surorilor aflate la bătrânețe, dar și Jarl Kulle în rolul generalului.

Rush

În 1976, Niki Lauda şi James Hunt s-au înfruntat în cursa de formula 1 din Grand Prix-ul Germaniei în Nurburgring. Un accident catastrofal a avut loc în tura a 2-a a cursei, Feriari-ul lui Lauda a ieşit de pe pistă din cauza problemelor cu suspensia, a lovit un terasament şi s-a rostogolit în calea unui alt concurent. Maşina de curse a lui Lauda a fost cuprinsă de flăcări şi a ars aproape în totalitate, însă acesta a supravieţuit şi s-a întors şase săptămâni mai târziu, foarte speriat şi cu dureri pentru a se întrece cu principalul său rival, James Hunt, care conduce un McLaren și care a luat primul loc la Grand Prix.

• Producator: Cross Creek Pictures
• Data lansare (SUA): 20 Septembrie 2013
• Data lansare (Romania): 27 Septembrie 2013
• Buget: 38,000,000 $
• Incasari weekend: 187,289 $
• Incasari totale: 187,289 $

Runner Runner

În centrul atenţiei este Richie, un student de o inteligenţă sclipitoare care se aruncă în lumea poker-ului online pentru a-şi plăti taxele şcolare. Când se consideră înşelat, îl confruntă pe Ivan Block, un nume important al jocurilor de noroc online. Vrăjit de promisiunile financiare ale lui Block, Richie ajunge să lucreze pentru el, dar curând va ajunge să regrete decizia

• Producator: Appian Way
• Data lansare (SUA): 27 Septembrie 2013
• Data lansare (Romania): 27 Septembrie 2013
• Perioda filmare: Iunie 2012 - 31 August 2012

World War Z

În World War Z omenirea a fost lovită de o apocalipsă cu zombie. Protagonistul este Gerry Lane, un soţ şi tată devotat, angajat al Naţiunilor Unite. După declanşarea neaşteptată a pandemiei de zombie, acesta porneşte într-o periculoasă misiune de-a lungul globului, pentru a găsi informaţii care ar putea stopa valurile de oameni infectaţi, al căror număr se ridică la peste 4 miliarde. Filmul are la bază romanul cu acelaşi nume scris de Max Brooks, publicat în septembrie 2006.

• Producator: Plan B Entertainment
• Data lansare (SUA): 21 Iunie 2013
• Data lansare (Romania): 21 Iunie 2013
• Perioda filmare: 15 Iunie 2011
• Buget: 170,000,000 $
• Incasari weekend: 66,411,834 $
• Incasari totale: 201,835,676 $

Fast & Furious 6

După ce Dom și Brian au dat lovitura din Rio şi au distrus regele imperiului drogurilor din Rio, au adus 100 de milioane de dolari echipajului, iar aceştia s-au împrăștiat prin toată lumea. Din păcate nu se mai pot întoarce acasă și vor trăi pentru totdeauna fugind din calea legii, astfel că vieţile lor sunt nesatisfăcătoare. Între timp, Hobbs a dat de urma unei organizații de mercenari extrem de duri și de bine pregătiți. Această reţea se întinde pe teritoriul a 12 țări. Conducătorul acestei reţele e Owen Shaw care are ca ajutor pe nimeni alta decât Letty, fosta iubită a lui lui Dom, pe care acesta o credea moartă. Singura cale de a distruge organizația este de a le aduce în față rivali pe măsura lor, care să le depășească talentele. Așa că Hobbs îl roagă pe Dom să își reunească echipa în Londra. Răsplata va fi anularea pedepselor pentru întreaga echipă și posibilitatea de se întoarce acasă și de a-și reîntregi familiile. Oare Hobbs se va ţine de cuvânt?

• Producator: Etalon film
• Data lansare (SUA): 24 Mai 2013
• Data lansare (Romania): 24 Mai 2013
• Perioda filmare: 30 Iulie 2012
• Incasari weekend: 96,791,000 $
• Incasari totale: 238,660,700 $

The Wolverine

Cu acțiunea setată după evenimentele prezentate în X-Men Origins: Wolverine, fără a fi însă o continuare directă, The Wolverine exploreză una dintre cele mai iconice povești din benzile desenate care îl au ca protagonist pe eroul placat cu adamantiu: numărul creat de Chris Claremont și Frank Miller în 1982, când Logan călătorește în Japonia. Fără a avea vreo amintire legată de trecutul său, ajunge în Japonia, unde se îndrăgostește de o femeie care face parte dintr-o familie influentă, dar care este promisă spre căsătorie altui bărbat. Violența se dezlănțuie atunci când Jackman trebuie să îl înfrunte pe Silver Samurai, un mutant care are abilitatea de a încărca obiectele cu un câmp tahionic care poate tăia orice aliaj, inclusiv fictivul adamantiu din care sunt făcute oasele lui Wolverine.

• Producator: Twentieth Century Fox Film Corporation
• Data lansare (SUA): 26 Iulie 2013
• Data lansare (Romania): 26 Iulie 2013
• Perioda filmare: 30 Iulie 2012 - 21 Noiembrie 2012
• Buget: 100,000,000 $
• Incasari weekend: 55,000,000 $
• Incasari totale: 130,226,058 $

Ombis: Alien Invasion

Pașnic, Metzburgh este un sat linistit, care a fost un fost oraș industrial, al carui zilele de glorie sunt lungi trecut după prăbușirea Metzburgh cereale. Adolescent Mark Lowe (Jason John Beebe) și ex-prietena lui Lucy GreenHeart (Sarah Manzella) sunt blocat într-un iubitorii de ceartă atunci când un terenuri accident de meteorit în comunitate pasiv. Glen (Robert Bozek), un ex-angajat a silozurilor de cereale, care au rămas fără adăpost după prăbușirea Mills, se împiedică la accident de foc.
Mark găsește o nouă descoperire îngrozitoare că meteoritul nu a fost singura creatură să aterizeze pe Pamant.

• Producator: DefTone Pictures Studios
• Data lansare (SUA): 18 Mai 2013
• Buget: 32,350 $

2 Guns

Doi agenți operativi de la birouri concurente sunt forțați să lucreze împreună. Dar e o mare problemă în alianța lor unică: niciunul nu știe că celălalt este un agent federal sub acoperire. În ultimele 12 luni, agentul DEA Bobby Trench și ofițerul fortelor navale americane de informații Marcus Stigman au lucrat sub acoperire ca membri ai unui sindicat de narcotice, fiecare dintre ei având încredere în partenerul său la fel de mult ca și în criminalii pe care au fost însărcinati să-i aresteze. Atunci când încercarea lor de a se infiltra într-un cartel de droguri mexican și de a recupera milioane de dolari, o ia razna, Trench și Stigman sunt brusc dezavuați de către superiorii lor. Acum că toată lumea vrea ca ei sa ajunga în închisoare sau în pământ, singura lor soluție este să se bazeze unul pe celălălt. Din nefericire pentru urmăritorii lor, din cauză că băieții buni au petrecut ani de zile pretinzand a fi răi, au învășat și câteva trucuri de-a lungul timpului.

• Producator: Boom Entertainment
• Data lansare (SUA): 02 August 2013
• Data lansare (Romania): 30 August 2013
• Perioda filmare: 11 Iunie 2012 - 14 August 2012
• Buget: 74,000,000 $
• Incasari weekend: 27,059,130 $
• Incasari totale: 73,450,080 $

Hummingbird

Joey Jones e un veteran al războiului purtat de americani în Afganistan şi şi-a văzut colegii de arme spulberaţi de focul artileriei. Întors din război, Joey a trăit pe străzile Londrei, ca un vagabond fără casă, încercând să uite ce a trăit şi să nu mai intre în alte necazuri. Totuşi, o bandă de mafioţi nemiloşi îl fugăreşte, iar el se ascunde în apartamentul din zona Convent Garden al unui bogătaş, căruia îi fură identitatea. La scurt timp, află că iubita lui însărcinată a fost găsită moartă într-un râu. Joey va trebui acum să-şi folosească conexiunile din mafia chineză pentru a-l descoperi pe făptaş şi a se răzbuna.

• Producator: Lionsgate
• Data lansare (SUA): 28 Iunie 2013
• Data lansare (Romania): 10 Mai 2013
• Perioda filmare: 12 Martie 2012
• Incasari weekend: 18,200 $
• Incasari totale: 18,200 $